Cine suntem noi?
Adina (Adinutza)
Danuta: Fac parte dintr-un Club de Turism!
Adina: Serios? Si ce faceti acolo?
Danuta: Facem drumetii pe munte!
Adina: Ce fain, as vrea si eu sa vin la club, mai sunt locuri?
Danuta: Sigur ca da.
Adina: Waaa, o sa vin si eu :D. Cand se fac inscrieri?
Danuta: Pai in fiecare miercuri se tine sedinta si poti veni de data viitoare.
Adina: Foarte tare, o sa vin si eu.
Trec cateva zile, ne intalnim pe strada cu Liviu(care sigur nu mai tine minte) si nu mai tin minte sigur dar cred ca era si Tirbuson (Tibi), lipeau afise prin facultati cu inscrieri Clubul de Turism…Ii cunostea Danuta, asa ca am intrat in vorba:
Adina: Mai sunt locuri in Club, as vrea si eu sa vin?
Liviu(foarte serios): aaa, pai nu mai sunt locuri!
Adina: Serios, aiurea, voiam si eu.
Liviu(rade): Sunt locuri, poti veni cand vrei!
Fericirea mea :D, aveam sa cunosc oameni faini, intr-un loc nou, intr-un oras nou, aveam sa cunosc dragostea pentru munte, pentru drumetii si aveam sa imi fac prieteni. A fost o alegere buna de a ma inscrie in Clubul de Turism si Protectia Naturii “Cocosul de Munte” Brasov.
La prima sedinta aveam emotii de zici ca ma duceam la medic sau cine stie ce imi faceau saracii oameni J). O intrebam intr-una pe Danuta, dar cum sunt oamenii, cum e atmosfera? J) Am intrat in sala si am vazut o multime de oameni, fiecare avea alta ocupatie, unii stateau la calculator, altii stateau de vorba si de altii nu mai stiu ca erau prea multi (sau asa imi aduc eu aminte ). Il tin minte doar pe Eugen, care mi-a zis sa ii spun pe facebook sa ma adauge pe grup. (Si sincer, primul meu gand cand l-am vazut, a fost: ce o fi si cu copilul asta, ce vrea? J))))), nu stiam ca el se ocupa de club :D)
Cam asa am ajuns eu in Club si culmea, prima mea iesire cu ei a fost…in Tequila, la bowling, dar mi-a placut de ei de prima data chiar daca nu a fost o iesire pe munte 😀
Ana Maria
De mică mi-a placut să merg la munte, după mulți ani de mers LA munte…prin anul II de facultate, m-am decis că e cazul să merg și PE munte…asta m-a determinat să mă înscriu la clubul de turism Cocoșul de munte.
Nu aveam nici un fel de experiență de mers pe munte până în acel moment (ajunsesem o singură dată pe Postăvarul…asta nu se putea numi experiență).
Împreună cu cei de la club am mers la tura organizată în Piatra Mare de 1 mai, iar în vara la Stafeta Munților.
Astfel am ajuns prin locuri în care nu credeam că voi ajunge vreodată…și am trăit experiențe unice. De un singur lucru aș putea spune că îmi pare rau..că nu m-am înscris mai repede.
Bogran(Feldy)
Buna tuturor, buna colegii, buna familie.
Eu sunt Bogdan.. Un tanar care iubeste natura, iubeste arborii, sunt silvicultor ca unii dintre colegii nostri, nu unul prea bun dar incerc sa ma zbat sa ajung unde imi doresc.. Pe mine microbul pentru munte m-a prins de mic copil, cand imi povestea mama cum cutreiera muntii in lung si lat, de noptile petrecute la cort si de serile la
focul de tabara.
In 2014 am cunoscut un prieten bun cu care am inceput prima mea drumetie
pe munte reusita si anume Curmatura-Piatra Craiului, ca un an mai tarziu sa dau
peste Serban Calin in Brasov in statia de autobuz, spunandu-i ca vreau sa ma alatur si eu Clubului de turism, auzind de el in Facultate.
Ca deobicei prima iesire a fost in Piatra Mare unde in ciuda problemelor
fizice care le-am avut pe traseu am vazut solidaritate intre colegii, bucurie, fericire,
ceea ce pentru mine inseamna tot.
In Aceasta Asociatie am legat prietenii, am cunoscut oameni noi, am evoluat ca persoana, am cunoscut o familie care imi este draga si de care sunt mandru.
P.S Nu prea sunt un bun orator.
Catalina(Razna)
BY Razna…..Biti, asteptam referenul :)))
Cum am ajuns eu pe munte: – de Craciun :)). Sa trec la lucruri serioase! Am ajuns anul trecut prin decembrie cand s-a mers la colindat. S-a mers la familia Ungureanu si intalnirea a fost stabilita in parcul trandafirilor din Racadau. Pe vremea aceea locuiam prin imprejurimi si au ajuns Odino si Bianche mai devreme, care “saracele” inghetau de frig si le-am invitat la mine acasa. Ca sa ne intram in “ale colindatului” ne-am tratat cu o visinica. S-a facut ora de intalnire pentru gasca si am mers la colindat, pe atunci a fost cu noi si Mrs. S
La colindat l-am cunoscut pe Cristi care era imbracat in mos – nu stiam cine e cand era in costumul ala de mos – de unde sa stiu eu de numele lui :)). Dupa am mers catre Palatul Copiiilor si la sfarsit la Eujien unde nu s-a mai ajuns in forma de inceput caci era destul de tarziu si “au mai cazut oameni pe front”.
Prima sedinta a fost saptamana aviatoare, dupa care a urmat prima mea drumetie in Bran- Moieciu. Mi-a placut de voi oleaca asa la inceput insa in cea de a doua drumetie in Magura Codlei m-am indragostit de munte si de carari de munte.
Si uite asa am ajuns astazi sa simt muntele o evadare, prietenie, placere si incantare.
Cam atat ca e prea mult!! :))
Cristi Ungureanu (hai, bine, fie…si Vasile)
Cum am ajuns in Cocosul de Munte? A fost mai simplu decat ati crede. M-am mutat in Brasov si, deoarece frate-meu era déjà in club, mie placandu-mi muntele, drumetia si toate cele adiacente (inclusiv cantatoare de la un foc de tabara), inscrierea in club a fost ceva firesc… Pe o parte din “cocosi” ii stiam déjà, cu ei participand cu un an inainte la o tabara din Predeal, iar o alta parte venind la o iesire organizata de mine. Restul a venit de la sine.
Daniela(Danutzii)
Totul a început în primul an de facultate, în 2012. Fiind studentă, îmi doream să am cât mai multă activitate și m-am hotărât să mă înscriu într-un club de la Casa de cultură a studenților. Când am văzut pe listă că există și un club de turism montan, nici nu am stat pe gânduri și m-am înscris bucuroasă. Îmi plăcea muntele, deși nu fusesem de prea multe ori în drumeții.
Seara, am fost sunată de membrul principal al clubului (Eugen), care îmi spunea că la ora 19:00 sunt așteptată la sediu pentru a participa la ședință. La început eram un pic retincentă în privința aceasta, dar când am făcut cunoștință cu toți membri clubului imediat m-am simțit în largul meu. A urmat și prima drumeție ca membră a clubului Cocoșul de munte, unde altundeva decât în Piatra Mare. Totul a fost minunat, deoarece din acel moment m-am îndrăgostit de munte și de toată atmosfera creată de câtiva „omuleți” cu aceeași pasiune ca și a mea.
Sunt mândră că fac parte dintr-un grup atât de dinamic, pasionat și iubitor de munte! Mulțumesc tuturor celor din clubul “Cocoșul de munte” că mi-ați făcut viața mai frumosă!
Felix
Datorita faptului ca imi place mult sa descopar natura si sa fac drumetii am ajuns sa-mi fac ganduri serioase sa ma inscriu la “Cocosul de Munte”. Si motivatia din partea prietenei mele a jucat un rol important in decizia mea. Sunt pe cale sa invat ca iesitul din zona de confort poate insemna uneori un lucru minunat.
Ce ma motiveaza? Gandindu-ma ca cee ce fac ca membru in aceasta asociatie este un lucru bun. De asemenea ma antreneaza gandul: cat de multe lucruri utile se pot face pentru mediu.
Oana
Eram anul I si am venit singura si foarte speriata. Imi placea foarte mult sa merg pe munte dar nu aveam cu cine asa ca mi-am facut curaj si am venit la sedinta. De atunci si pana acum multi omuleti au venit si au plecat din club, dar atmosfera a ramas aceeasi: cea a unui grup de prieteni buni. 🙂 Si pot sa ma mandresc ca ma aflu printre cei mai vechi membri.
Ştefana (Ştefănuţa)
Pentru mine, Biţi şi insistenţele ei sunt motivele pentru care ma aflu în „Cocoşul de munte”. Încă îi mulţumesc pentru asta, pentru că am cunoscut oameni minunaţi cu suflete frumoase care împart aceeaşi pasiune, muntele.
Pentru mine, acest club înseamnă prietenie, iubire, înţelegere, comunicare, ajutor, implicare şi responsabilitate alături de distracţia garantată. De altfel, chiar dacă în prima ieşire nu am reuşit să ma acomodez în totalitate, a doua m-a făcut să mă simt aşa de bine că mi-au rămas semne :)) Cea mai faină vară a fost alături de voi! Vă iubesc!
Ioana(Iona)
Biți și Oana au fost persoanele care m-au determinat să mă alătur clubului ”Cocoșul de Munte”. Ele erau deja membre și-mi tot povesteau cât de grozav este și de ce distracție pe cinste au parte. În plus, a face parte dintr-un club de turism te înfrățește pe deplin cu muntele.
Și am decis să mă alătur, să particip la o etapă din cadrul Ștafetei Munților. Și spun fără exagereare că a fost cea mai frumoasă experiență pe care am cunoscut-o într-un grup de prieteni. Eu abia atunci am cunoscut ”cocoșii” și da, îi numeam deja prieteni în momentul în care ne-am despărțit. Cred că este mai mult decât dragostea pentru munte ce ne unește, atmosfera este mai caldă atunci când ne adunăm cu toții și începem să pălăvrăgim vrute și nevrute fără niciun fel de reticențe. Astfel de relații de prietenie se derulează în cel mai frumos mod posibil.
Și nici nu-mi trece prin cap să părăsesc clubul! Că doar ”Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau!” ).
Bianca(Bitzi)
Prima ieșire cu Cocoșul de Munte se datorează Oanei si a fost in vara lui 2013, la Dumbravița, la pescuit, unde am realizat ca urăsc pescuitul, dar iubesc Cocoșul de Munte ). Atunci mi-am petrecut 3 zile cu oameni care știu să glumească, să râda și să fie fericiți. Chiar dacă ploua, sau daca bătea atât de tare vântul încat ne lua cortul pe sus, veselia și buna dispoziție erau în toi.
În ciuda faptului ca prima ieșire nu a fost pe munte, am avut grijă să recuprez pe parcurs și am străb[tut munți pe care nu visam sa ajung vreodată (probabil și pentru că de unii nici măcar nu auzisem ) ). Alaturi de prietenii dragi din club, am cântat, am dansat, m-am cățărat si orientat, am petrecut și am învățat să-mi trăiesc viata din plin.
Stau și ma gândesc ca dupa aproape 2 ani jumate de când am venit la club, cele mai faine amintiri le am cu voi, oameni minunati XOXO
Adrian
Cum am ajuns sa fiu membru acestui club ?….Pai pot spune printr-o scurta povestioara .Pe cand eram anul 1 la Facultatea de Sport,ma tot holbam la un afis care era lipit pe usa facultatii si suna cam asa…..”Esti o persoana dinamica si iti place aventura,vino sa facem cunostiinta “,cam asa era scris din cate imi aduc eu aminte;)Mie imi placeau mai dinainte drumetiile monatne,numai ca in ultima vreme nu mai prea aveam cu cine sa merg.Intre timp am si devenit prieteni ,dar doar numai pe facebook:D.Dupa cateva luni de “prietenie”,am fost invitat de catre Cocosul de Munte Brasov sa particip la o tura de drumetie in masivul Piatra Mare.Am spus ca vreau sa merg fara sa ma mai gandesc prea mult,mai ales ca pana atunci nu mai facusem o tura de drumetie pe zapada.De atunci am legat prietenii frumoase,zic eu .Datorita acestui club si a oamenilor ce fac parte din el,am ajuns in locuri unde poate nici nu visam ca o sa merg .Ma simt onorat ca fac parte din acest club si imi doresc sa fac parte din el multi ani de acum inainte…
Marius
Întâlnirea mea cu Cocoșul de Munte se datorează unui prieten drag nouă pe nume Liviu. Eram colegi de muncă și din vorbă în vorbă am aflat că și eu și el iubim muntele și că el face parte dintr-un club montan. În toamna lui 2014, prin noiembrie, m-a invitat la o drumeție în Postăvaru și așa am descoperit o gașcă de prieteni de care m-am atașat imediat. Mulțumesc oamenilor faini de la Cocoșul de Munte pentru clipele frumoase petrecute alături de voi și sper să rupem împreună cât mai multe perechi de bocanci!
Bianca (Bianche)
Era toamna lui 2012 şi împreună cu găinuşele Adinuţa și Dănuța m-am dus la prima mea ședința cu Cocoșii de Munte. Mereu mi-au plăcut drumețiile pe munte, atmosfera unui foc de tabără, sunetul chitărilor și al cântecelor munțomănești, așa că mi-am zis că locul meu era printre acești oameni. O lungă perioadă de timp am absentat de la ședințe, iar drept urmare m-am trezit că toată lumea se întreba cine sunt la ieșirile pe munte. J) Cu timpul, am trecut peste acest mic aspect şi mai m-am prins cum stau lucrurile.
În prezent, pot spune că acest grup m-a ajutat să-mi depăşesc limitele, să cutreier munţi pe care nu credeam că-i voi cuceri vreodată, să-mi îmbogățesc cutiuța cu amintiri și să leg prietenii care cred și sper că vor dura toată viața! Sper ca peste ani și ani să fim niște băbuțe și moși care poartă cu mândrie tricourile verzi (sper să ne mai fie bune) și care cutreieră munții cu tot atât de mult elan!
Pace și la cât mai multe poteci!
Razvan
Era începutul anului 2 de facultate, fiind student la Silvicultură, pasionat de natură, wildlife, drumeţii şi tot ce înseamnă munte, am vrut să văd cum e într-un astfel de club. Am văzut un afiş şi am venit la prima mea şedinţă, dornic de a-mi face prieteni noi, de a cunoaşte oameni faini, şi aşa s-a întâmplat!
Eram mai mulţi nou veniţi, iar Eugen ne-a spus să ne prezentăm. Când am spus că-s la facultatea de silvicultură, s-au auzit mai multe voci:”aaa, e de-al nostru!” Mi-am spus în sine:”taci, că aici e de mine!”
M-am integrat repede, au urmat ture la munte, şedinţe vesele, voie bună, seri folk, zile şi nopţi de iarnă pe la cabane, prietenii şi multe altele, care mi-au îmbogăţit viaţa!
Mă bucur că fac parte din “Cocoşul de munte”!
Ionut
Numele meu este Coltun Ionut, si dupa cum banuiti iubesc natura. Provin dintr-o familie de silvicultori, deci m-am nascut “infectat” cu acest virus. De cand ma stiu am cutreierat potecile inverzite si am fost atras de zonele cat mai salbatice.
Totusi, prin anul II de facultate am avut norocul sa aflu de aceste club de turism prin intermediul unui coleg (Tibi) care m-a si sfatuit sa vin la o iesire pe munte cu ei. Zis si facut. Drumetiile si voia buna m-au atras si pe deasupra am cunoscut o gramada de oameni minunati cu care am atatea in comun. De atunci sunt un cocos cu acte in regula(si sunt foarte mandru cand spun asta ).
Marius (Tzeicu pt. cunoscatori 🙂 )
Cum am ajuns eu la Cocos? Era prin octombrie si ma plictiseam rau de tot pe acasa cand am vazut intamplator un event pe facebook cu o tura in Crai, organizata de Cocosul de munte. Am zis hai sa incerc si eu, sa vad ce fel de oameni sunt in grupul asta. Am mers ani de zile pe munte in ture mai grele sau mai usoare dar culmea, nu cunoscusem oameni din Brasov.
Asa ca mi-am luat rucsacul si aparatul a doua zi de dimineata si m-am dus la gara, unde era locul de intalnire. Nu cunosteam absolut pe nimeni, dar am zis ca nu o fi asa de greu sa gasesc grupul…o sa vad si eu un grup de omuleti cu rucsaci in spate si echipati de munte. Daaaar…surpriza. In gara era plin de muntomani in dimineata aia. Am gasit intr-un final grupul dupa doua incercari esuate la alte grupuri. M-am dus si am intrebat daca sunt de la Cocosul de munte si se uitau mirati la mine si imi raspundeau ca nu :)).
Tura a fost super faina, cu vreme superba si oamenii la fel. Nu mi-a venit sa cred cat de repede m-am integrat. De atunci am participat la peste 95% din iesiri cu clubul si nu regret ca am ajuns in mijlocul acestor oameni.
Lucian
Dintotdeauna mi-au plăcut drumeţiile pe munte. În ultima vreme nu mai aveam cu cine… Prin August 2015 am avut un coleg nou la muncă:Vieru Dan. Din vorbă în vorbă mi-a spus că face parte dintr-un club de turism şi dacă vreau pot să mă înscriu şi eu. N-am stat prea mult pe ganduri şi weekend-ul următor m-am dus să văd despre ce este vorba. Am participat alături de cei din club la o etapă a “Ştafetei Munţilor” care s-a desfăşurat în Munţii Făgăraş- Varful Lespezi. Au urmat mai multe drumeţii, aproape în fiecare weekend şi sper să o ţinem tot aşa. Acum sunt membru al asociaţiei de turism Cocoşul de Munte şi nu regret deloc decizia pe care am luat-o, dimpotrivă….
Laurentiu
Cum am ajuns eu in Cocosul de munte?.Pai e destul de simplu.De la o varsta frageda am inceput sa colind muntii si sa ocupe un loc important in inima mea .In ultimii 3-4 ani am mers rar pe munte din cauza ca nu prea aveam cu cine ,iar mersul singur pe munte devine cam plictisitor la un momendat) .
La mine la munca , se transferase nea’ Costica Tampa ,si el in tinerete un om al muntelui.. In perioada aia ,cred ca sfarsit de august , imi facusem concediul pe munte, iar dimineata la cafea din vorba in vorba ,m-a intrebat cum a fost ,pe unde am fost .Tot stand la taclale m-a intrebat daca nu vreau sa particip la Stafeta Muntilor.Eu i-am zis ca nu ma intereseaza concursurile si doar sa merg pe munte,la care Costica incepe sa imi explice cum sta treaba .De aici e simplu , Costica l-a sunat pe Adi Savu care m-a sunat pe mine sa imi zica sa vin la sedinta clubului ca sa ma prezint si sa cunosc lumea.
Eu mai auzisem de Cocosul de munte de pe la Casa de cultura, vazusem si poze tot pe acolo, dar nu prea stateam bine cu timpul ca sa fiu si intr-un club de turism , dar nu regret deloc ca am hotarat pana la urma sa ma inscriu in club.Desi sunt de vreo 3 luni in club , mi-am facut prieteni noi , am mers in ture foarte faine si cel mai important, am cunoscut oameni frumosi si nebuni care iubesc muntele ca si mine.
Cezar
Unora le plac ieşirile in club, alţi preferă o terasă situată lângă o plajă…Ei bine eu am ales să-mi petrec sfârsiturile de săptămână alături de o gaşcă plină de oameni minunaţi. Totul a început în vara anului trecut, când un prieten, un “Cocoş Bătrân” (Niţă) al Clubului , m-a invitat sa-mi petrec un weekend la munte. A fost prima mea drumeţie pe munte. Să văd splendoarea Vârfului Moldoveanu, a fost de vis…o urcare a traseului care părea că nu se mai sfârşeşte s-a dovedit in final a fi cel mai bine răsplătit efort depus de mine pană in acea zi. Ţin să-i mulţumesc pe această cale Adinei şi lui Adi,primii mei coechipieri, pentru sfaturile şi îndrumările lor care mi-au fost de mare folos şi totodată întregului Club pentru amintirile si frumoasele momente petrecute impreună.
Andrei (Petrasuc)
Era intr-o zi de vara prin 2012, ma plimbam prin Brasov, cand am dat peste un afis despre clubul de turism “Cocosul de munte”. Stateam si citeam descrierea si ma bucuram la fiecare cuvant din ea, pentru ca ma reprezenta atat de bine. In cateva cuvinte : munte, prieteni, drumetii, foc de tabara si chitara. Era exact ceea ce cautam.
Acum, 3 ani mai tarziu, pot spune ca acele cuvinte s-au adeverit. Am cunoscut locuri si oameni frumosi, am batut poteci in lung si-n lat si am avut parte de nenumarate nopti superbe petrecute pe ritmuri de chitara, prin aerul rece al muntilor, alaturi de zambetele unor oameni pe care acum ii pot numi acum buni prieteni…si inca suntem la inceput.
Călin
Eu am ajuns la club datorită lui Liviu Ungureanu, cel cu care am străbătut atâtea coclauri și zone faine din Brașov și nu numai. Când am venit prima data, clubul nu era de mult inființat, la drumeții ne adunam puțini oameni dar niciodată nu a lipsit buna dizpoziție din orice activitate si nici incăpățânarea de a merge mai departe pe munte, chiar dacă vremea nu ținea mereu cu noi.
Cu timpul, am vazul clubul ăsta crescând, ne-am format o gașcă faină ,cum ne zic oamenii pe care îi întalnim, am avut parte de o multitudine de ieșiri în care am traversat văi, dealuri, munți, creste, ne-am bucurat de pesiaje minunate surprinse cu aparatul foto, am petrecut atâtea seri în jurul focului cu cantece de munte, la cabană sau la cort.
Distracția și voia bună alături de Cocoșul de munte nu am întâlnit-o doar pe munte ci și la sedințe, seri folk, banalele ieșiri la bere în urma cărora deseori ajungeam pe Tâmpa indiferent de oră…
Andrei
Cum am ajuns in club? Pai intrebarea e alta….cum am aflat de club ?
Datorita unei fete frumoase de care m-am indragostit. Catalina Razma este numele ei. Ea a fost cea care mi-a spus despre voi, ce faceti si cum e. Nu pot spune ca sunt un om al muntelui. Am urcat cei drept de vreo 4 ori pe Vf. Toaca din Ceahlau. Spre rusinea mea nu am apucat sa urc pe Tampa si sunt de vreo 15 ani in Brasov. Insa datorita voua am reusit pe data de 06.12.2015 si a fost superb.
Drumetiile facute impreuna mi-au placut la nebunie. Sunteti toti niste oameni minunati si sper sa va pot ajuta in concursuri.
Am luat parte la ultima etapa care a fost in Zarnesti unde am avut grija de corturi si de banner ). M-am luptat putin cu vantul….si l-am dovedit…banner-ul a rezistat.
Am fost la Ecologizare la sapte scari apoi a urmat Vf Ciucas, Piatra mica, Festivitatea de premiere unde ati primit marele trofeu si ultima tura la care am luat parte….Malaiesti.
Abia astept urmatoarele ture la care sper sa ajung….in ultima vreme am cam “somat” cei drept.
Catalina
Cum am ajuns în club?…hm … simplu…un prieten mi-a spus de voi. Am intrat pe pagina de Facebook a clubului „ Cocosul de munte Brașov „ și am dat like. Așa am început să vă urmăresc. Mi-a plăcut ce am văzut ☺). Am luat legătura cu voi pe Messenger şi mi-am anunțat dorința de a mă alătura grupului în drumețiile voastre.
Știu că era într-o zi de vineri când am văzut că urma să aveți pe sâmbătă o drumeție pe Piatra Mare. Cum nu aveam nimic în plan m-am hotărât să vin cu voi. După un timp a urmat o invitație din partea voastră (semn că și vouă va plăcut de mine…hiiii 😜) la ședința susținută în fiecare miercuri de la sediu, și….gata intrași în clubul Cocoșilor de munte 😉).
Ieșirile cu voi sunt relaxante și haioase, sunteți persoane cu caractere diferite şi vârste diferite, cu un spirit vesel si dornic de aventură, iar din acest motiv nu a-ti mai scăpat de mine 😄😄😄))).
Asociatia de Turism Montan "Cocosul de Munte" Brasov 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.